“Am vrut să slujesc patriei mele dragi ...”

Kájoni János /Ioan Căianu/Joannes Kajoni
(Leghia, comuna Aghireş 1629 sau 1630 – Lăzarea, 25 aprilie 1687)

Kájoni János, eruditul umanist, călugăr franciscan din secolul al XVII-lea, este cunoscut în istoria culturii ca organist, constructor de orgi, compozitor, istoric, arhitect, tipograf, şi botanist. Diversitatea şi amploarea activităţii, caracterul umanist şi adevărata valoare a operei, descoperite şi apreciate abia cu două secole mai târziu, l-au consacrat în rândul personalităţilor simbol din Transilvania.

S-a născut în satul Leghia, comuna Aghireş (jud. Cluj) în 1629 sau 1630, într-o familie românească. El însuşi foloseşte epitetul „valachus” alături de numele său de mai multe ori, de exemplu pe coperta operei sale Hortulus Devotionis apare:

" Per me… Joannem Kaioni… Valachum". Dintre variantele numelui său, în epocă s-a folosit forma latinizată cu iniţiala „K", astfel: Joannes Kajoni. În vreme ce versiunea latinizată este cea mai răspândită astăzi între cercetătorii străini (Caioni), în România şi Ungaria se folosesc cu deosebire variantele reconstituite la nivelul limbii actuale: respectiv Ioan Căianu, sau Caioni, în maghiară Kájoni János sau latinizat Joannes Kaioni.

Kájoni a intrat în ordinul franciscanilor la mănăstirea din Şumuleu Ciuc în 1648. În anul 1655 a fost sfinţit preot la Târnava, un orăşel lângă Bratislava în Slovacia/, aici s-a ocupat de studii muzicale. Activitate sa este strâns legată de Şumuleu Ciuc(jud. Harghita), unde a fost organist între anii 1652-1657. Construcţiile mănăstirilor franciscane din Călugăreni (jud. Mureş) şi Lăzarea (jud. Harghita) au fost conduse de el, a construit orgi la Şumuleu Ciuc, Călugăreni, Odorheiu Secuiesc şi Lăzarea.

La Şumuleu Ciuc a întemeiat prima tipografie din Ţinutul Secuiesc în 1675. Culegerea muzicală religioasă Cantionele Catholicum, redactată de Kájoni, este prima carte tipărită aici, materializând visul lui de-a şi vedea manuscrisele tipărite. La tipografia înfiinţată de Kajoni au fost tipărite timp de două secole în special lucrări cu caracter religios şi manuale şcolare.

Dar aici a fost tipărit în 1849 şi ziarul revoluţionar ‘Hadi Lap’, considerat primul cotidian din Secuime. Conectarea Ţinutului Secuiesc la circuitul cărţii din Transilvania încă din secolul al XVII-lea, se datorează în mare parte cărţilor tipărite în această tipografie, având un rol cultural-istoric deosebit.
Între anii 1669-1675 Kájoni a fost gardianul mănăstirii din Lăzarea, între 1675-1678 conducătorul custodiei franciscane din Transilvania, din 1677 este numit vicar al episcopiei din Transilvania. A murit la 25 aprilie 1687 la Lăzarea.

Pe lângă activitatea sa bogată şi diversă a organizat şi a dezvoltat biblioteca mănăstirii franciscane din Sumuleu, multe cărţi din această bibliotecă păstrând însemnările sale, se află astăzi în custodia Muzeului Secuiesc al Ciucului.

Kájoni este considerat primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania, a avut o contribuţie însemnată (dar nu unică) la întocmirea codicelui care îi poartă numele, Codex Caioni. Cea mai importantă dintre operele sale este chiar Codex Caioni, o culegere muzicală care cuprinde piese foarte variate, reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii: partituri, de muzică sacră si profană, savantă şi populară, dansuri cunoscute în Transilvania secolului al XVII-lea. Manuscrisul - considerat multă vreme pierdut - a fost publicat în ediţie comună română si maghiară în 1993, în colecţia Musicalia Danubiana.

Cu această ediţie a fost pus la dispoziţia muzicologilor un document important al istoriei muzicii din Transilvania.
Literatura de specialitate ţine în evidenţă peste douăzeci de titluri din operele sale tipărite sau păstrate până astăzi în manuscrise, printre care şi istoria ordinului franciscan din Transilvania până în 1684. Opera sa este importantă pentru istoria culturii şi ştiinţei transilvănene.